luni, 1 decembrie 2008
Cel mai cel dintre romani :D
Si uite ca azi e 1 Decembrie ziua nationala a Romanie, zi in care fiecare se da mai patriot ... fiecare in felul lui ... fie ascultand manele intr-un mercedes si fiind inconjurat de pitipoance ... fie ascultand melancolic cantece de pe vremea impuscatului ... fie plecati in orasele cheie: cum ar fi Alba Iulia sau Bucuresti sau mai stiu eu pe unde :D, sau cei din breasla mea ... stand in fata calculatorului :P
Yup ... ziua de 1 dec ii speciala pt ca ii ziua Romaniei, dar pt mine are o cu totul o alta semnificatie despre care as vrea sa vb mai mult ... in data de 1 Decembrie s-o nascut o persoana ff draga mie ... tatal meu, o persoana care mi-a influentat modul de gandire, viata si felul meu de a fi ...
Ii foarte adevarat ca de ff multe ori avem certuri si neintelegeri dar ca sa fiu sincer ... de cele mai multe ori se intampla aceste lucruri datorita mandriei si caracterelor puternice ce exista in amandoi ... ii foarte ciudat sa scriu aceste lucruri deoarece lui nu i le-am spus niciodata si avand in vedere ca nu se prea pricepe la bloguri si net nici nu o sa le vada si nu o sa stie cat de mult il apreciez si cat de mult inseamna pt mine .... desi de multe ori certurile dintre noi se sfarsec cu vb grele tot timpul ajungem la concluzia ca familia ii pe primul loc si indiferent de greselile pe care le facem familia ii cea care iti sta alaturi...
De multe ori cand ma certam cu tatal meu, deoarece la fel ca oricare om avea scaparile si greselile lui, ma intrebam ... oare ce o vazut mama la el de s-o indragostit in asa fel incat sa se casatoreasca cu el? De ce nu si-o ales pe altul ... dar raspunsul spre uimirea mea l-am gasit in prorpia mea persoana ...o avut destula rabdare cu mine si putere incat sa ma invete lectile cele mai importante din viata mea :
1) cand vine vorba de oamenii din jurul tau si suferinta lor trebuie tot timpul sa simti cu ei ... sa fi om intre oameni (de multe ori mi se intampla sa trec pe strada pe langa un cersetor si fie sa ii dau bani fie sa ii dau cornul sau placinta care tocmai mi-o cumparasem ... si de multe ori ma intrebam de ce fac acest lucru ... pt ca asa am invatat de la tatal meu ... ei au mai mare nevoie de banutul pe care il dai sau de placinta sau cornul pe care tocmai le-ai cumparat ) ... daca ii un lucru care il caraterizeaza pe tatal meu acesta ii BUNATATEA ... as vrea sa fiu macar 50 % de sufletist asa cum ii el, iar daca lumea ar fi macar 20 % am fi mult mai fericiti
2) perseverenta in obtinerea lucrurilor pe care vrei sa le obtii: tata avea mereu o vb care m-o impresionat de fiecara data cand o zicea deoarece nu doar o zicea ci o si punea in aplicare : “Cand vrei sa obtii ceva trebuie sa lupti cu adev.. daca te scoate pe usa afara tu intri pe geam daca te scoate pe geam afara u intri pe usa si tot asa pana obtii ceea ce vrei”
3) sacrificul pt persoanele dragi
4) respectul pt familie si prieteni
5) si asta mi se pare unul din cele mai importate lucruri pe care le-am invatat de la tatal meu desi nu mi l-o spus el, acest lucru mi l-o demnonstrat : gaseste-ti o sotie care sa scoata din tine tot ce ii mai bun, o sotie care sa iti fie alturi si la bine si la rau si care sa puna accent pe familie si iubire (asa cum face mama mea pe care o respect si o iubesc cel mai mult :* )
6) fiecare trebuie apreciat si acceptat cu defectele si calitatile pe care le are
Gandindu-ma la toate aceste lucruri nu pot de cat sa fiu multumitor pt familia mea si pt tatal meu ... si desi uneori il judec si avem micile noastre neintelegeri (cine stie ce defecte o sa am eu in viata mea de familie) ... il respect si il iubesc deoarece ma iubeste , isi iubesteste familia si o fost alaturi de fiecare din noi atunci cand am avut nevoie ... fie ca o trebuit sa stea prin spitale cu mine sau fratele meu, fie ca o trebuit sa de mita doctorilor ca sa primim cea ma buna ingrijire sau prin simplul fapt ca am iesit la un gratar cu familia (specialitatile lu tata mici si gratarele :D ),pe care sa fim seriosi nu le-ar face atat de bine fara mama :))
1 Decembrie imi da 2 motive de sarbatoare : sa fiu mandru ca sunt roman si sa fiu mandru ca sunt pruncul lu tata :)
La muti ani tata ... :D (noi familia te iubim)
duminică, 30 noiembrie 2008
lupta pentru supravietuire
"Ceilalti lupi m-ar sfasia, daca ar sti ca urletul meu e, in realitate, un plans"
Parca nu mai imi ies din cap aceste cuvinte de cand le-am auzit ... oare chiar asa sa fie ... in lumea lupilor sa nu existe putina compasiune ... sa fi oare sfasiat daca simti durere ???
Ma gandeam ce bine e in lumea oamenilor, unde poti gasi compasiue ... dar pe cat ma afundam mai mult in aceste ganduri ciudate ce ma incolteau cu stupoare realizam ca defapt lumea noastra in care traim nu e chiar asa de diferita de cea a unei haite de lupi ... care sunt scopurile dupa care se ghideaza o haita de lupi ? cucereste, lupa, domina supravietuieste ... dar oare care sunt scopurile dupa care ne ghidam noi ???? care sunt cele mai celebre si folosite citate in lumea noastra? ... oare sa fie ... “lupa pt a invinge sau mori incercand” ; “ca sa ajungi sus trebuie sa faci tot ce este necesar” ; “daca vrei ca sa devii cineva ... uneori trebuie sa calci peste cadavre” ; “scopul scuza mijloacele – adica atata timp cat vrei sa fii king of the world nu conteaza ce faci ca sa ajugi acolo sus” ... ciudat nu ... desi incercam sa ne diferentiem de lumea salbatica a animalelor din pacate am devenit mult mai rele decat ele ... in timp ce ele se lupa pt supravieturie si hrana ... noi ne luptam pt dominatie si putere ... desi avem ratiune si gandire din pacate am coborat cu mult sub nivelul lor ... ele stiu cand sa se opreasca si cand ii nevoie sa se portejeze ...
"Ceilalti lupi (prieteni) m-ar sfasia, daca ar sti ca urletul meu (dorinta mea de a dovedi ca sunt deasupra durerii, ca am trecut cu bine peste o despartire, pierderea unui prieten etc) e, in realitate, un plans (nevoie disperata de ajutor) ” ... am incercat sa transcriu aceste cuvinte in lumea noastra in care traim ... oare de ce trebuie sa le demonstram celorlalti ca suntem tari ca am trecut peste probleme chiar daca nu am trecut asta ???? ... ne este frica, rusine, nu vrem sa parem slabi .... a da traim intr-o lumea condusa de principii imorale, faima, putere banii si multa mandrie ....
Daca am avea posibilitatea sa patrundem in minte si sufletul celor din jurul nostru si al prietenilor ... oare cati din ei sufera in tacere? Cati din ei sufere din cauza noastra sau pe cati dintre ei i-am condamnat si facut sa se inchida in ei sa nu isi spuna durerea pt ca in loc sa ii ajutam de cele mai multe ori le ziceam “trebuie sa fi tare ... nu trebuie sa arati ca suferi ” ; “doar cei slabi sufera ... tu nu esti slab poti trece peste” ; ciudat dar totusi adev. Am fost calalul multor prieteni si la randul lor ei au fost calaul meu ...
Chiar reprezinta suferinta o greseala de neiertat .... oare chiar trebuie sa ii sfasiem pe cei care in alergarea lor prin aceasta lume plina de persoane conduse de placeri si bani unii tipa disperati dupa ajutorul nostru dupa compasinea noastra????? De ce am devenit ata de rai, atat de cruzi? .... suntem chiar penibili, hilari .... incercam sa imbalnzim animalele si sa le educam dar in alergarea noastra zilnica prin acest infern al vietii din pacate devenim mai rai si insesibil decat ele L
Cred ca ar trebui sa ne oprim din alergarea noastra din acest infern si macar odata sa nu mai ii sfasiem pe cei care sufera sau sunt mai slabi ci sa le aratam putina compasine ... daca pt o singura zi am renunta la faima putere bani si mandrie toti ... am reusi sa devenim mai buni decat animalele si sa schimbam pozitiv tot ce ne inconjoara ... daca tot timpul raspundem cu ura si suferita pt cei din jurul nostru cum putem sa ne asteptam sa primim altceva in schimb ????
“Ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti ca in sufletul meu e durere .... si lor aceasta nu le-as spune ... ”
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
week-end de 4 zile ... respect ...
Inca de la inceputul saptamanii am inceput sa aud in grupurile de prieteni pe care le frecventez diferite planuri pt week asta putin mai lung decat celelalte :)) "wai de 1 dec mergem la Alba Iulia, sau mergem la munte"sau cei ca si mine "in week-endu asta stau home si ma relaxez":)
O sa fie un week-end pe cinste ... cel putin asa vreau ... sa dorm pana la ora 14 sa stau si sa lenevesc ... sa fac curatenie in apartament ... si normal sa ma ocup putin de blog sa mai postez cate ceva .... sa gasesc ceva interesant :)
Week-end frate .......
vineri, 28 noiembrie 2008
maturizare ....
"Un copilaş este un inger ale cărui aripi descresc pe măsură ce picioarele ii cresc."
Citatul de mai sus precum si :" Subsemnata F. Diana va aduc la cunostinta decizia mea irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin abuziv. Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat de multa vreme cu prea mare usurinta.", citat luat de pe pagina de hi5 a unei prietene de a mele m-au facu sa imi aduc aminte de minunatat copilarie si in acelesi timp sa realizez cu stupoare ca m-am maturizat .... maturizat/maturizare ... cuvinte atat de frecvent folosite in diferitele cercuri de prieteni pe care le-am frecventat ... mereu auzem mai trebuie sa te maturizezi , uite ce imatur e x sau y, precum si celebra "Fetele sunt mult mai mature decat baietii" ... auzi zilnic astfel de afirmatii dar oare ce inseamna cu adevarat maturizare noastra????????????
Eu as numi maturizare noastra (sau cel putin a mea) un mic pariu sau poate targ cu viata ... de ce pariu sau targ cu viata cum mine-mi place sa ii zic? ... deoarece a fi matur insemna vietii tu sa-i dai un mic zalog prea ne-nsemnat pe-atunci cand un copil erai, dar mult prea valors cand realizezi ca n-ai facut decat un targ mai pagubos ... sa revenim la ce trebuie vietii sa ii dai de un matur intre maturi tu vrei sa fii ... pentru a deveni din mic copil un om matur sau un adult ... u trebuie vietii sa ii dai ... un mic zalog din viata ta ... copilaria ta si inocenta ta ... si-atunci din plin ea iti va da ... dreputuri depline de a intra in lumea din dorinta ta ... in lumea oamenilor mari ... a "celor mari" cum iti ziceai cand tu un mic pustan erai.
Am cunoscut din plin senzatii tari in lumea celor mari si tari ... dar mai tarziu abia aflam ca lumea celor mari era, defapt .... o lume de tirani ... condusa de placeri si bani ... lovinta-n truna de dusmani pe care, tu-i credeai prieteni buni :( Pe zi ce trece si trecea paseam si eu in lumea lor ... a lor a celor mari pe care acum nu-i mai credeam cei tari ci ... doar niste tirani ...
Am intalnit iubirea in lumea celor mari si uite-asa viata ma prindea in mreaja ei si ma facea sa cred ca lumea celor mari pe care-i consideram tirani ... e lumea celor visatori si mari ... si uite-asa eu deveneam un visator printre cei mari ... dar intr-o zi pe ne-asteptat am intalnit ce n-as fi vrut sa intalnesc in lumea celor mari si tari ... am intalnit dezamagirea si durerea si de atunci intruna am plans, si am dorit sa fiu din nou ce-am fost si nu pot a fi ... un mic copil in lumea celor mici ... stiind ca nu mai pot a fi acel copil ce-am fost si mi-as dori sa fiu dinnou ... am inceput sa inteleg ca lumea celor mai si tari ... defapt este asa cum mi-au descris cei mari ... o lume-ntreaga de tirani ... ce ratacesc intr-un neant format din rautati si bani ...
Dar sa-i lasam pe mari si tari in lumea de placeri si bani si sa zburam spre lumea celor mici ... celor pitici ... in lumea lor de basme si de vis ... o lume in care am fost si noi pitici si printi ... si chiar printese uneori :)) cand ne jucam cu fetele din casa doi :) ... eram si printi si cavaleri furiosi cand o printesa noua aparea ...si un balaur o-ntrista ... o lume-n care zi de zi zambeai si la eroi visai ... cand mama trista de era o floare mica-i aduceai si fata tu i-o inseninai ... o lume-n care imparteai cu cavalri tai tot ce primeai ... o lumea in care nu conta de esti tigan, roman sau chiar maghiar ... o lume-n care tot egali eram si impreuna ne jucam ...
Inchei acest mesaj putin cam scurt sau poate sec ... dar sincer vreau sa fiu ce nu pot fi ... un mic copil, acel pustan care visa ca lumea-ntreaga e a sa ... as vrea macar pt o zi sa nu mai fiu dintre cei mari si tari ... sa-i las in pace pe tirani sa fiu din nou printre pustani :)) ... ACEL PUSTAN CU VISE MARI :D
joi, 27 noiembrie 2008
auzim in stanga si dreapta ... Pepsi Twist ... Pepsi Twist ... dar oare cati stiu povestea Pepsi????
hop si YO
In primul rand as vrea sa ii multumesc Ioanei Dobirn pt ajutorul dat in gasirea numelui pt acest blog (eram intr-o pana de idei si imi uitasem roata de rezerva acasa asa ca am aplelat la sclipirea ei de geniu si dupa cum vedeti o iesit exact ceea ce imi doream eu : sphere of my mind).
De ce sphere of my mind? pt ca ... acest blog o sa suporte frustarile mele si bucurile, neintelegerile si ofurile mele pe care o sa le postez la nervi sau bucurii ... cu alte cuvine ... sfera gandurilor mele :)
totuna
Piatra uda luneca si, la un pas de noi, era rupta.
Daca eram neatenti,ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atat de atenti incat intr-o zi vom renunta sa ma patrundem pe dig.
Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar si il vom uita in cele din urma,
vom uita c-ntr-o seara eram poate hotarati sa mergem la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig,nu mai pot s-o fac decat singur.
Pot aluneca sau pot inainta curajos. E totuna.
Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde,sa ascult marea lovindu-se intruna de dig,
sa ma intreb cine sunt, ce varsta am si ce caut aici. Si de ce m-am oprit in fata acestui dig,ca si cum l-as cunoaste?
ultima carte ...
viata pt lucrurile care nu exista ...
Durere, lacrimi, undeva între vis şi realitate
Îmi sunt dorurile înnecate şi iubirile deşarte...
Ating o umbră ce zboară uşoară prin noapte
E o stea căzută de sus, de departe.
A fost prea sus să simtă iubirea, e prea jos să atingă împlinirea...
Nepotrivită undeva, cândva să trăiască
Neiubită, iubind doar să urască
Şi iar se-nalţă sus, prea sus pe culmi de inimi sângerânde,
Acolo unde doar ea poate ajunge,
Într-un vis de zâmbete şi flori
Unde poate să se-ascundă printre atâţia nori.
Încătuşată de umbre şi prea multe amintiri... prea multe iluzii, prea puţine trăiri
Ar vrea să cunoască şi ziua dar noaptea vine iar
Şi ultimu-i gând e tot în zadar.
Alunecă de sus dintre ceruri de lacrimi si ploi
Pe pamânturi uscate de doruri, e numai noroi...
A rămas tot singură, prea jos să o vadă cineva
Prea jos să mai conteze undeva, cândva...
Şi eu adorm visând la stele-n glorii şi strălucire
Visez că mâine e o altă zi de fericire... dar trăiesc din nou o altă
amăgire...
am uitat sa am timp si de noi
Avem timp pentru toate.
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Dar ... n-avem timp ... pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.