Azi se pare ca m-am hotatrat sa dau praful la o parte de pe blog si sa ma mai pun sa pstez si eu ceva ... ca saracutul de la job hunting day 2 l-am cam lasat in paragina :(
Am mai incercat de cateva ori sa postez cate ceva dar pur si simplu fie nu aveam inspiratie sau eram total lipsit de chef. Pana sa ma hotarasc sa postez azi mi-a luat ceva timp nu gluma. Prea multe se invart n capusorul meu si rotitele de o vreme nu se mai opresc ci se rotesc intruna creeand o adevarata revolutie industriala a ideilor in mintea mea putin extenuata de o plictisitoare si incurabila monotonie.
Ma gandeam sa scriu despre ce ziceam in ultimul articol postat ca iar in cautare de job si tra la la, dar e mult prea boring pt mine si pun pariu ca si pentru voi cei care imi cititi blogul. Asa ca am hotarat sa scriu despre adevar sau miniciuna, despre ce preferati voi sa faceti ... sa spunei un adevar extrem de dureros si deranjant sau o minciuna mica si "nevinotata" , spun "nevinovata" deoarece minciuna la fel ca si adevarul isi are consecintele ei.
Din pacate tot mai multi din cei care ne inconjoara ne aburesc cu vechea si obositoarea replica "vreau sa ii spui adevarul oricat de dureros ar fi" si cand le expui adevarul in plinatatea lui ... raman socati si cu un gust extrem de amar, si involuntar mai mult de 80% din ei spun "totusi cred ca as fi preferat o minciuna decat sa imi spui adevarul, dar apreciez ca mi-ai zis adevarul", doar ca raman tristi si imbufnati si bine inteles cu putina ura pe tine ca de ce le-ai zis cevat atat de dureros.
Am avut o experienta destul de neplacuta zilele astea legata de acest subiect adevar sau minciuna, expereinta care pe mine m-a lasat cu un gust amar. Vorbeam cu cineva si ii spusesem un adevar dur, extrem de dur, la care persoana respectiva a rams putin socata si mi-a zis sec sincer nu imi pasa de ce zice unul si altul despre mine dar oricum mersi ca mi-ai zis. O dar totul este perfect imi ziceam eu in sinea mea, a reactionat mai bine decat ma asteptam, doar ca peste cateva zile cand am vb iarasi cu persoana respectiva am realizat ca era dea dreptul devastata de acel adevar care il aflase, iar fraza ca nici nu imi pasa de ce zic unii sau altii era doar o fatada, deoarece adevarul o rodea tare si chiar ii pasa de ce zice unul sau alteul despre persoana respectiva. Am ramas profund dezamagit pt ca sincer ma asteptam ca sa aprecieze adevarul si sa reactioneze ca atare chiar sa nu ii pese ce zice unul si altul, dar din pacate adevarul in loc sa deschida ochii si sa vada mai clar, a deschis o portita a urii si dezamagiri, iar eu am ramas cu gustul amar al unui adevar, dar interpretat ca ceva rau.
Prbobail o minciuna ar fi avut efecte mult mai blande asupra respectivei persoane si eu nu as fi ramas dezamagit, dar se pare ca asta este firea noastra si lumea in care traim. Nu suntem gata sa aflam adevarul absolut si sa il interpretam corect.
Asa ca va intreb si pe voi cei care imi cititi blogul ... ce preferati? dar sincer?
