joi, 27 noiembrie 2008
auzim in stanga si dreapta ... Pepsi Twist ... Pepsi Twist ... dar oare cati stiu povestea Pepsi????
hop si YO
In primul rand as vrea sa ii multumesc Ioanei Dobirn pt ajutorul dat in gasirea numelui pt acest blog (eram intr-o pana de idei si imi uitasem roata de rezerva acasa asa ca am aplelat la sclipirea ei de geniu si dupa cum vedeti o iesit exact ceea ce imi doream eu : sphere of my mind).
De ce sphere of my mind? pt ca ... acest blog o sa suporte frustarile mele si bucurile, neintelegerile si ofurile mele pe care o sa le postez la nervi sau bucurii ... cu alte cuvine ... sfera gandurilor mele :)
totuna
Piatra uda luneca si, la un pas de noi, era rupta.
Daca eram neatenti,ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atat de atenti incat intr-o zi vom renunta sa ma patrundem pe dig.
Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar si il vom uita in cele din urma,
vom uita c-ntr-o seara eram poate hotarati sa mergem la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig,nu mai pot s-o fac decat singur.
Pot aluneca sau pot inainta curajos. E totuna.
Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde,sa ascult marea lovindu-se intruna de dig,
sa ma intreb cine sunt, ce varsta am si ce caut aici. Si de ce m-am oprit in fata acestui dig,ca si cum l-as cunoaste?
ultima carte ...
viata pt lucrurile care nu exista ...
Durere, lacrimi, undeva între vis şi realitate
Îmi sunt dorurile înnecate şi iubirile deşarte...
Ating o umbră ce zboară uşoară prin noapte
E o stea căzută de sus, de departe.
A fost prea sus să simtă iubirea, e prea jos să atingă împlinirea...
Nepotrivită undeva, cândva să trăiască
Neiubită, iubind doar să urască
Şi iar se-nalţă sus, prea sus pe culmi de inimi sângerânde,
Acolo unde doar ea poate ajunge,
Într-un vis de zâmbete şi flori
Unde poate să se-ascundă printre atâţia nori.
Încătuşată de umbre şi prea multe amintiri... prea multe iluzii, prea puţine trăiri
Ar vrea să cunoască şi ziua dar noaptea vine iar
Şi ultimu-i gând e tot în zadar.
Alunecă de sus dintre ceruri de lacrimi si ploi
Pe pamânturi uscate de doruri, e numai noroi...
A rămas tot singură, prea jos să o vadă cineva
Prea jos să mai conteze undeva, cândva...
Şi eu adorm visând la stele-n glorii şi strălucire
Visez că mâine e o altă zi de fericire... dar trăiesc din nou o altă
amăgire...
am uitat sa am timp si de noi
Avem timp pentru toate.
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Dar ... n-avem timp ... pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.