dependenta

Ciudat, dar dureros de adevarat :( ... ne nastem cu dorinta de a fi liberi, dar spre final ajungem a fi prizonierii propriilor noastre dorinte si dependente ... fie ca vorbim de droguri, tigari, baturura sau sex, sau de dependenta zilnica care corupe generatia noastra inca de la o varsta frageda ... dependenta de internet, calculator sau telefonia mobila.Lucruri de care vedenim dependenti zi de zi tot mai mult.

Trist dar din pacate adevarat, suntem zilnic virusati de reclame si mesaje care promoveaza aceasta dependenta ca pe ceva bun ... "acum ai convorbiri nelimitate", "internet la viteza mare", "doza zilnica de minimartieni(vitamine) iti vor face copilul mai puternic si rezistent(sau mai bine zis dependent)" ... iar noi din pacate nu facem nimik, ca sa ripostam ci mai degaraba le acceptam, doar pt ca cei din jurul nostru o fac.

Yup adevarul despre care se pare ca nimeni nu mai vrea sa vorbeasca: internetul si telefonul alaturi de multe alte lucruri care incet dar sigur detin controlul vietii noastre le consideram ca pe ceva necesar, fara de care nu putem trai ... oare asa sa fie?

Va indem pe cei ce imi cititi blogul incercati sa stati 1 zi fara a avea acces la internet, telefonul mobil sau orice alta chestie care creeaza dependenta in viata voastra sa vedeti daca chiar nu se poate trai fara ... daca chiar murim daca nu folosim telefonul, internetul sau orice alta chestie care creeaza dependenta sa vedem murim?????? probail ca nu ... de aceea eu nu ma risc si va indemn pe voi sa faceti primul pas :)))

Trebuia sa termin pe un ton pozitiv :)

inger sau demon ?

Mult prea multe idei imi trec prin minte acuma cand ma gandesc cum sa imi incep ceea ce vreau sa va scriu in momentele urmatoare, introduceri de genul "o noua zi la servici si am prins si eu cateva momente libere in care am vrut simt libertatea universului virtual fiind mult prea prins in lanturile monotoniei", "in mica mea escapada in lumea gandurilor mele asa vrea sa povestesc despre ...", precum si multe altele la fel de banale ... asa ca nu ma complic cu nici una din ele si o sa imi incep postarea sxtrem de simplu ....

INGER SAU DEMON ???

Nu o sa vreau sa povestesc in nici un caz de lucruri paranormale sau pun la indoliala existenta sau neexistenta (putin cam fortat cuvantul neexistenta -nici nu stiu sigur daca existista in dex, dar in fine ideea blogului ii sphera gandurilor mele, asa cumsunt ele fara corecturi gramaticale sau alte chestii care tin de domeniul gramatici si frumoasei exprimari :P) lor, ci as vrea sa vorbesc, povestesc whatever despre ingerul si demonul care exista in noi :)

Yup pare un subiect destul de freaky si de domneiul fantasticului, dar din punctul meu de vedere unul destul de real :), se zice ca inca de la nastere avem in noi o dulitate care ii fireasca (cunoscuta sub diferite denumiri ca: binele si raul,ying & yang, inger si demon, precum si multe alte denumiri pe care le-am auzit de atate ori dar in momentul de fata nu imi vin in minte ) si depinde de noi pe care din cele 2 vrem sa o eliberam si pe care sa o inlantuim, pe care vrem sa o hranim sau pe care vream sa o infometam sa o neglijem. Toata aceasta poveste o inceput inca de la Creatie (nu cred in evolutionism, si alte chestii de genul, cred pur si simpul intr-un Dumnezeu care o creat totul si care este suveram peste tot universul, cred in rai si iad in viata de dupa moarte si in harul salvator al sangelui lui Cristos) cand D-zeu a creat omul in forma perfecta, doar ca diavolul si-a varst si el cornitele si coada si a implantat in om mandira, curiozitatea si neascultarea de D-zeu cu alte cuvinte a plantat un mic demon care de la generatie la generatie a suferit diferite "mutatii" datorita deosebitei afectiuni si atenti care i-a fost data si datorita faptului ca a fost hranit dupa bunul plac.

Inca mai imi aduc aminte de acele desene cand pe umarul personajului principal apareau in miniatura personajul respectiv doar avand 2 infatisari diferite (una de dracusor si una de ingeras), ceva in genul se intampla si in subconsietnul nostru doar ca ingeraul e la fel de firav si dragalas pe cand demonul daca il eliberezi este de nestapanit.

Cand stau sa ma gandesc ca prin fiecare decizie vorba, gest sau gand al meu nu am facut nimik altceva decat sa il micsorez si sa ii diminuez puterile unuia si sa fac exact opusul cu celalalt sincer nu pot sa imi dau seama in momentul de fata care din cei 2 ii mai prezent in mine. Probabil ca citind aceasta postare veti spune ca am luat-o razna :) tot ce est posibil, dar am rams extrem de marcat de toate rele care se intamla in jurul nostru (toate violurile, crimele, avorturile, jafurie si asa mai departe) incat nu stiu ce fel de pers ma inconjoara si ce fel de pers sunt eu.

De cate ori am trecut pe langa un cersetor sau un om in nevoie si cand ne-a cerut ajutorul i-am intors spatele (da ii drept ca majoritatea is cumpara tigari si bautura, dar nu toti fac asta), oare pe cine eliberam? am devenit atat de imnui la nevoile celor din jurul nostru si atat de robiti de demnonii nostri interiori incat nu mai putem auzi stigatul celor in nevoie si galus de mult redus la tacere a ingerului care l-am inchis undeva in interioru nostru. De cate ori am refuzat sa vb cu un prieten de a nostru care avea nevoie poate de 5 min de atentie? Dar nu, nu avem timp in ziua de azi "time is money right?" Suntem mult prea robiti de demonul din noi incat pana si gandurile ne sunt invadate (si uite asa de la un gand se ajunge la o dorinta , o fapta si restul il stiti voi) cum poti sa ai ganduri pasnice cand u lasi demonul din tine sa se dezlantuie?

Data viitoare cand trece-ti pe langa un om in nevoie nu ii intoarceti spatele, lasati ingerul sa iasa la iveala nu demonul, pt ca fiecare decizie ori cat de mica ar fi si neinsemnata poate dezlantui un demon sau un inger.Faptele bune aduc dupa ele alte fapte bune si cele rele la fel.

Daca s-ar inventa o pereche de ochelari cu ajutrul caruia sa vezi dualitate din fiecare si care din cei 2 domneste in cei din jurlui nostru (ingerul sau demonul)ce ati vedea in preitenii vostri?in cei din jurul vostu? in voi cand v-ati uita in oglinda

daca pozele ar vorbi

Dupa o lunga pauza am hotarat sa postez si eu ceva ... am avut o saptamana plina de zbucuiumari si lupte interioare si ma hotarasem sa renunt in a mai scrie pe blog cel putin pt o vreme, dar ascultand aceasta melodie am dat peste o poza de pe cand aveam vreo 10 ani de zile, eram in parc cu fratele meu :)) o poza pe care probabil o sa o postez mai tarziu ... uitandu-ma la ea si ascultand aceasta melodie am incercat sa imi aduc aminte care erau visele mele de pe atunci si daca poza chiar ar vorbi cu mine cel de acum, oare ce mi-ar zice?oare mi-ar zice ce zice melodia ca sunt ceea ce imi doaream atunci sa fiu??????

Si uite asa am inceput cautarea acelor mici dorite de pe acea vreme a inoncetei, iar in minte mea ce de acum atat de aglomerata si plina de frustrari, indoilei, ura, iubire si multe alte sentimente care ne incearca pe toti cu greu am reusit sa caut ceea ce cautam cu adevart :P cautare nu a fost chiar atat de usoara pe cat speram deoarece am realizat ca fiecare an din viata mea si fiecare experienta prin care am trecut mi-au adus alte dorinte mai mari si mai intense ... parcurgand miile de dorinte am reusit sa dau de acel mic inocent de acum 12 ani de zile care pe atunci nu is dorea prea multe decat sa fie alturi de fratele lui si familia lui, iar prietenii sa il accepte in gasca lor. "iar cand o sa fiu mare o sa vreau sa conduc masina mea si sa am un servici unde sa merg imbracat la costum" acestea le spuneam la toti cei care ma intrebau:)

In prezent am masina mea, lucrez la o firma de consultanta financiara deci daca ar fi sa poata vb pozele, acel pustan de acum 12 ani de zile mi-ar zice cu un zambet larg pe buze "tu esti ceea ce imi doream sa fiu". Desi puteam sa ajung in multe cazuri negetive prezetate in melodie, multumita lui Dumnezeu si mamei mele am ajuns unde am ajuns.

Daca ar fi sa imi intreb cunoscutii oare ei unde au ajuns?au ajuns unde vroiau ei cand erau copii oare ce mi-ar raspunde ... probabil ca o sa fac acest lucru odata si o sa imi intreb cati mai multi priteni ... dar pana atunci va intreb pe voi care imi urmatiti blogul ... oare pozele voastre daca ar vorbi ce ar zice???????

P.S. ascultati melodia mie mi-o place enorm (versurile is dureros de adevarate)