rai si buni

Acest video l-am vazut pe blogul lui zurli ... si am zis ca trebuie neapart sa il postez si eu, pentru ca ultimele saptamani la servici si in jurul meu nu am vazut decat multa ura si prea putina afectiune pentru cei din jurul nostru ceea ce mi-a lasat un gust mai mult decat amar.

Dar se pare ca noi (oamenii) nu suntem chiar atat de rai si mai avem cat de cat putina omenie in noi si dorinta de a face bine.

Enjoy the video ...

final "jump"

Imi place sa explic, caracterizez sau descriu viata ca o multitudine de jump-uri pe care trebuie sa le facem sau mai bine zis viata = jump-uri cu dificultati mici sau mari; jump-uri de nivele diferite.

Primul jump (daca se poate numi jump) este acela de a veni in lumea in care urmeaza sa traim.Sincer ma indoiesc putin ca acesta chiar e un jump, mai mult seama cu un impuls dat de cineva din spate sau o asa zisa "impinsatura" care te forteaza sa faci acest mic salt si totusi atat de important. De la acest mic salt totul incepe sa prinda contur.

Dupa cum ziceam primul salt (jump) este acela de a ne naste, dupa care urmeaza rad pe rand cate un salt mic, dar fiecare din ele insotit de emotiile care ne cuprind din cap pana in picioare si care creeaza senzatia placut deranjatoare a "fluturilor" din stomac :). Sincer sa fiu prea multe despre acest mic salt nu prea imi aduc aminte, dar rareori ii aud pe cei din jur care au participat la acest mic salt descriind cum a fost si ce bucurosi au fost toti de acest prim salt al meu:) incerc sa imi imaginez si sa imi amintesc dar din pacate totul este in zadar :(

Urmatoarele salturi sunt cele in care incepi incet incet sa umbil si incepi sa descoperi ca totul are culoare si ca unele lucrui fac bine altele fac "bubu" daca te atingi de ele sau incerci sa le gusti. Din nou pot sa zic ca prea putin imi amintesc si de aceste salturi.

Inaintand in viata urmeaza salturi cu o dificultate mai mare cum ar fi prima zi de scoala. Oooooo daaaa ... un adevarat salt in necunoscut ... auzi multe pareri despre acest salt care pare a fi unul extrem de important. Si ascultand sfaturile celor care au trecut pe aici sau ignorandu-le complet tragi aer in piept, incerci sa iti calmezi emotiile si "fluturii" ... iar apoi saritura :)

Patru ani de zile trec ca prin vis si te trezesti in fata unui nou salt ai ajuns la gimanziu, ca patru ani mai tarziu un salt si mai important sa iti stea in fata ... primul examen (capacitatea sau mai nou testele nationale sau cum s-or mai numi azi) treci cu bine si peste acest salt si deja te simti mare si plin de senzatii tari.

Cat ai clipi te trezesti intr-o seara de vara in fata unui cer senin la un foc de tabara iar in fata ta unu salt urias te asteapta. Acest salt e putin mai diferit decat toate care au fost pana acum. De aceasta data bataile inimii sunt atat de mari incat astepti din clipa in clipa sa primesti o amenda pentru depasirea batailor pe secunda. Ai auzit si vazut pe la TV sau prin alte locuri acest salt la altii si pare atat de usor si simplu, dar cand esti in fata lui puri si simplu te pierzi.

Yup ... acest salt atat de important este primul sarut "furat" de la o fata :) imi place sa ii zic "furat" pentru ca la tensiunea care pluteste in aer amandoi ne asteptam ca la un moment dat sa vina dar mai greu a fost pana am sarit, ca apoi restul a venit de la sine .... sincer despre acest salt pot sa zic ca imi amintesc doar atat ... fata era din Arad(din pacate nu imi aduc aminte de numele ei), eram in tabra la un foc de tabara ramaseseram putini , aveam vreo 14 ani si ca a durat mai putin de 2 secunde, dar ce conteaza am facut saltul? l-am facut.

Urmeaza viata de liceu cu salturile acestei varste ... prima data cand copiezi, prima prietena, prima dezamagire, toate acestea urmate de un mare salt ... BAC-ul, care bineinteles este urmat de marele salt in viata de "om matur".

Ajungi la facultate ... te arunci "ca prostul" intr-o relatie serioasa care sfarseste tragic, urmeaza saltul primei aventuri de o noapte care incepe in club se termina la fata acasa si apoi ceau nu mai stii nimic si nu te mai intereseaza, saltul primei betii adevarate, primei tigari fumate si multe alte salturi.

Ca pana la urma din nou sa te trezesti in fata saltului numit relatie serioasa ... de aceasta data stai, te gandesti, te razgandesti, calculezi, tragi aer in piept te pregatesti sa sari, iti aduci aminte de izbitura de data trecuta cu apa mica si dai inapoi. Dar totusi de aceasta data trebuie sa fie diferit tragi aer in piept iti iei avant si sari ... doar ca de aceasta data esti in siguranta, ai dat de apa mare si mult mult mai calma. Relatia curge parca de la sine si totul este tesut de siguranta si multa multa iubire.

Timpul trece si te gasesti iar in fata unui salt extrem de final. Final jump alt vietii de burlac si inceperea vietii de casatorie. Nu am crezut ca o sa vina atat de repede, il asteptam mult mai taziu, dar se pare ca viata te duce la urmatorul salt mult mai repede decat te astepti.

Si uite asa stau in fata jump-ului final, trag aer in piept si imi fac curaj urmand ca pe 25 septembrie sa semnez dorinta de a participa la acest slat final, urmand ca pe 2 octombrie sa fac acest salt final ... doar ca de acesta data nu o sa il fac singur o sa am pe cineva alturi care o sa ma ia de mana si o sa sarim impreuna.

Fiecare salt facut este un salt in necunoscut ... dar care trebuie facut pentru a trece la urmatorul si apoi urmatorul pana o sa ajungem in fata marelui salt, cel in care v-om da socoteala pentru tot ce am facut si nu am facut.

Indiferent de saltul care iti sta in fata as vrea doar sa te sfatuiesc sa tragi aer adanc in piept sa inchizi ochii si sa sari increzator ... pana la urma ceea ce conteaza este ca ai facut saltul si sa inveti tot ce e pozitiv si negativ din el ... pregatindu-te pentru urmatorul :)

download direct din creier versiunea 1.1

Stau de juma de ora in fata laptopului si nu stiu ce naiba sa scriu am lasat prea multe sa se adune, iar acum toate gandurile imi sunt ferfelita. Ma simt captiv in propria lume si persoana ... parca nu mai cunosc lumea din jur si nu ma mai cunosc pe mine.

Prea multe lucruri s-au intamplat si am preferat sa tac sa las blogul deoparte. Sa incerc sa traiesc in realitatea, dar din pacate realitatea nu este nimik altceva decat un mare puzzle compus din iulziile zilnice din care ne hranim zilnic.

De prea multe ori am zis "Lasa ca o sa fie bine", dar oare chiar o sa fie bine??????? "Lasa ca trec/trecem si peste aceasta pasa naspa", dar oare peste a cata?cate mai urmeaza a fi?

Simt ca totul in jurul meu o ia razna si eu impreuna cu tot ce ma inconjoara ... as vrea sa plec dar nu stiu unde ... as vrea sa fug dar nu stiu de ce sau de cine!!!

Pana nu de mult (in urma cu putini ani) ma credeam un om cu principii si credeam ca le am bine stabilite ... credeam ca sunt bine ancorat in principiile si crezurile mele. Dar am hotarat sa fac un mic compromis, sa renunt doar la un princcipiu, apoi fara sa imi dau seama la un altul si apoi altul pana cand haosul s-a instalat.

Din punctul meu de vedere un om fara principii si fara vise nu mai are ce cauta pe acest pamant ... oare eu ce mai caut? am ajuns sa contest tot ceea ce credeam am renuntat la 98% din principiile mele ... cu alte cuvinte viata mea e un haos adevarat. Simt ca aleg fara nici o destinatie si astept sa se intample ceva dar nu stiu ce.

Probabil ca pentru cei care or sa citeasca acest post ... pe care inca nu stiu daca o sa il postez sau nu or sa se plictiseasca pentru ca nu are nici o logica, dar pentru mine conteaza pentru ca incerc sa descarc tot negavitismisnul si sa imi spun pasul cuiva. Cui? Pai mie cand o sa recitesc aceasta postare.

Am ramas fara idei ... sau mai bine zis m-am plictisit sa deschid cutia pandorei. Sunt mult prea multe pe care as vrea sa le scriu dar nu mai vreau. Mi frica sa nu pornesc pe o panta pe care odata ce ai pornit sa nu te mai poti opri. Vreau ca ale mele ganduri inca sa fie cenzurate... nu e bine ca sa spui tot ce gandesti pt ca poate ranesti si odata ce ai spus ceva cu greu sau niciodata nu mai poti repara.

Acum o sa merg la culcare cu o minte si cu 15 % mai libera si descarcata. Sper ca maine sa fie mai bine si uite asa mi-am si luat doza zilnica de iulzie :)))