viata pt lucrurile care nu exista ...

Durere, lacrimi, undeva între vis şi realitate
Îmi sunt dorurile înnecate şi iubirile deşarte...
Ating o umbră ce zboară uşoară prin noapte
E o stea căzută de sus, de departe.
A fost prea sus să simtă iubirea, e prea jos să atingă împlinirea...


Nepotrivită undeva, cândva să trăiască
Neiubită, iubind doar să urască
Şi iar se-nalţă sus, prea sus pe culmi de inimi sângerânde,
Acolo unde doar ea poate ajunge,
Într-un vis de zâmbete şi flori
Unde poate să se-ascundă printre atâţia nori.

Încătuşată de umbre şi prea multe amintiri... prea multe iluzii, prea puţine trăiri
Ar vrea să cunoască şi ziua dar noaptea vine iar
Şi ultimu-i gând e tot în zadar.
Alunecă de sus dintre ceruri de lacrimi si ploi
Pe pamânturi uscate de doruri, e numai noroi...
A rămas tot singură, prea jos să o vadă cineva
Prea jos să mai conteze undeva, cândva...
Şi eu adorm visând la stele-n glorii şi strălucire
Visez că mâine e o altă zi de fericire... dar trăiesc din nou o altă amăgire...