final "jump"

Imi place sa explic, caracterizez sau descriu viata ca o multitudine de jump-uri pe care trebuie sa le facem sau mai bine zis viata = jump-uri cu dificultati mici sau mari; jump-uri de nivele diferite.

Primul jump (daca se poate numi jump) este acela de a veni in lumea in care urmeaza sa traim.Sincer ma indoiesc putin ca acesta chiar e un jump, mai mult seama cu un impuls dat de cineva din spate sau o asa zisa "impinsatura" care te forteaza sa faci acest mic salt si totusi atat de important. De la acest mic salt totul incepe sa prinda contur.

Dupa cum ziceam primul salt (jump) este acela de a ne naste, dupa care urmeaza rad pe rand cate un salt mic, dar fiecare din ele insotit de emotiile care ne cuprind din cap pana in picioare si care creeaza senzatia placut deranjatoare a "fluturilor" din stomac :). Sincer sa fiu prea multe despre acest mic salt nu prea imi aduc aminte, dar rareori ii aud pe cei din jur care au participat la acest mic salt descriind cum a fost si ce bucurosi au fost toti de acest prim salt al meu:) incerc sa imi imaginez si sa imi amintesc dar din pacate totul este in zadar :(

Urmatoarele salturi sunt cele in care incepi incet incet sa umbil si incepi sa descoperi ca totul are culoare si ca unele lucrui fac bine altele fac "bubu" daca te atingi de ele sau incerci sa le gusti. Din nou pot sa zic ca prea putin imi amintesc si de aceste salturi.

Inaintand in viata urmeaza salturi cu o dificultate mai mare cum ar fi prima zi de scoala. Oooooo daaaa ... un adevarat salt in necunoscut ... auzi multe pareri despre acest salt care pare a fi unul extrem de important. Si ascultand sfaturile celor care au trecut pe aici sau ignorandu-le complet tragi aer in piept, incerci sa iti calmezi emotiile si "fluturii" ... iar apoi saritura :)

Patru ani de zile trec ca prin vis si te trezesti in fata unui nou salt ai ajuns la gimanziu, ca patru ani mai tarziu un salt si mai important sa iti stea in fata ... primul examen (capacitatea sau mai nou testele nationale sau cum s-or mai numi azi) treci cu bine si peste acest salt si deja te simti mare si plin de senzatii tari.

Cat ai clipi te trezesti intr-o seara de vara in fata unui cer senin la un foc de tabara iar in fata ta unu salt urias te asteapta. Acest salt e putin mai diferit decat toate care au fost pana acum. De aceasta data bataile inimii sunt atat de mari incat astepti din clipa in clipa sa primesti o amenda pentru depasirea batailor pe secunda. Ai auzit si vazut pe la TV sau prin alte locuri acest salt la altii si pare atat de usor si simplu, dar cand esti in fata lui puri si simplu te pierzi.

Yup ... acest salt atat de important este primul sarut "furat" de la o fata :) imi place sa ii zic "furat" pentru ca la tensiunea care pluteste in aer amandoi ne asteptam ca la un moment dat sa vina dar mai greu a fost pana am sarit, ca apoi restul a venit de la sine .... sincer despre acest salt pot sa zic ca imi amintesc doar atat ... fata era din Arad(din pacate nu imi aduc aminte de numele ei), eram in tabra la un foc de tabara ramaseseram putini , aveam vreo 14 ani si ca a durat mai putin de 2 secunde, dar ce conteaza am facut saltul? l-am facut.

Urmeaza viata de liceu cu salturile acestei varste ... prima data cand copiezi, prima prietena, prima dezamagire, toate acestea urmate de un mare salt ... BAC-ul, care bineinteles este urmat de marele salt in viata de "om matur".

Ajungi la facultate ... te arunci "ca prostul" intr-o relatie serioasa care sfarseste tragic, urmeaza saltul primei aventuri de o noapte care incepe in club se termina la fata acasa si apoi ceau nu mai stii nimic si nu te mai intereseaza, saltul primei betii adevarate, primei tigari fumate si multe alte salturi.

Ca pana la urma din nou sa te trezesti in fata saltului numit relatie serioasa ... de aceasta data stai, te gandesti, te razgandesti, calculezi, tragi aer in piept te pregatesti sa sari, iti aduci aminte de izbitura de data trecuta cu apa mica si dai inapoi. Dar totusi de aceasta data trebuie sa fie diferit tragi aer in piept iti iei avant si sari ... doar ca de aceasta data esti in siguranta, ai dat de apa mare si mult mult mai calma. Relatia curge parca de la sine si totul este tesut de siguranta si multa multa iubire.

Timpul trece si te gasesti iar in fata unui salt extrem de final. Final jump alt vietii de burlac si inceperea vietii de casatorie. Nu am crezut ca o sa vina atat de repede, il asteptam mult mai taziu, dar se pare ca viata te duce la urmatorul salt mult mai repede decat te astepti.

Si uite asa stau in fata jump-ului final, trag aer in piept si imi fac curaj urmand ca pe 25 septembrie sa semnez dorinta de a participa la acest slat final, urmand ca pe 2 octombrie sa fac acest salt final ... doar ca de acesta data nu o sa il fac singur o sa am pe cineva alturi care o sa ma ia de mana si o sa sarim impreuna.

Fiecare salt facut este un salt in necunoscut ... dar care trebuie facut pentru a trece la urmatorul si apoi urmatorul pana o sa ajungem in fata marelui salt, cel in care v-om da socoteala pentru tot ce am facut si nu am facut.

Indiferent de saltul care iti sta in fata as vrea doar sa te sfatuiesc sa tragi aer adanc in piept sa inchizi ochii si sa sari increzator ... pana la urma ceea ce conteaza este ca ai facut saltul si sa inveti tot ce e pozitiv si negativ din el ... pregatindu-te pentru urmatorul :)

download direct din creier versiunea 1.1

Stau de juma de ora in fata laptopului si nu stiu ce naiba sa scriu am lasat prea multe sa se adune, iar acum toate gandurile imi sunt ferfelita. Ma simt captiv in propria lume si persoana ... parca nu mai cunosc lumea din jur si nu ma mai cunosc pe mine.

Prea multe lucruri s-au intamplat si am preferat sa tac sa las blogul deoparte. Sa incerc sa traiesc in realitatea, dar din pacate realitatea nu este nimik altceva decat un mare puzzle compus din iulziile zilnice din care ne hranim zilnic.

De prea multe ori am zis "Lasa ca o sa fie bine", dar oare chiar o sa fie bine??????? "Lasa ca trec/trecem si peste aceasta pasa naspa", dar oare peste a cata?cate mai urmeaza a fi?

Simt ca totul in jurul meu o ia razna si eu impreuna cu tot ce ma inconjoara ... as vrea sa plec dar nu stiu unde ... as vrea sa fug dar nu stiu de ce sau de cine!!!

Pana nu de mult (in urma cu putini ani) ma credeam un om cu principii si credeam ca le am bine stabilite ... credeam ca sunt bine ancorat in principiile si crezurile mele. Dar am hotarat sa fac un mic compromis, sa renunt doar la un princcipiu, apoi fara sa imi dau seama la un altul si apoi altul pana cand haosul s-a instalat.

Din punctul meu de vedere un om fara principii si fara vise nu mai are ce cauta pe acest pamant ... oare eu ce mai caut? am ajuns sa contest tot ceea ce credeam am renuntat la 98% din principiile mele ... cu alte cuvinte viata mea e un haos adevarat. Simt ca aleg fara nici o destinatie si astept sa se intample ceva dar nu stiu ce.

Probabil ca pentru cei care or sa citeasca acest post ... pe care inca nu stiu daca o sa il postez sau nu or sa se plictiseasca pentru ca nu are nici o logica, dar pentru mine conteaza pentru ca incerc sa descarc tot negavitismisnul si sa imi spun pasul cuiva. Cui? Pai mie cand o sa recitesc aceasta postare.

Am ramas fara idei ... sau mai bine zis m-am plictisit sa deschid cutia pandorei. Sunt mult prea multe pe care as vrea sa le scriu dar nu mai vreau. Mi frica sa nu pornesc pe o panta pe care odata ce ai pornit sa nu te mai poti opri. Vreau ca ale mele ganduri inca sa fie cenzurate... nu e bine ca sa spui tot ce gandesti pt ca poate ranesti si odata ce ai spus ceva cu greu sau niciodata nu mai poti repara.

Acum o sa merg la culcare cu o minte si cu 15 % mai libera si descarcata. Sper ca maine sa fie mai bine si uite asa mi-am si luat doza zilnica de iulzie :)))

Unde esti Nemo tata?????

Bun venit in acvariul vietii mele :)

Ciudat ... dar totusi adevarat ... m-am nascut intr-un ocean care credeam ca nu are limite, dar abia mai tarziu am inceput sa descopar marginile delimitatorii ale acvariului in care urma sa imi traiesc restul vietii. Aveam o lume intreaga de explorat si vizitat, aveam vise mari ca o sa strabat oceanul in lung si lat cand inca eram in cuibusorul parintesc si totul parea simpul si usor.

Vise mari, ganduri marete si dorinte gigantice pe acea vreme cand eram mic imi colorau ziua si mai apoi noaptea inainte de culcare ... vise in care totul era roz si plin de libertate in care toti traiau in mod egal si nu le lipsea nimik ... ce mai frate ... totul era perferct.

Totusi pe timp ce trecea rozul visator incepea sa prinda o nuanta albastruie al unui visator cu ganduri mult mai marete, un albastru motivant ce te indemna sa mergi putin mai departe de cuibusorul in care ai crescut si sa incepi sa vezi cat de albastu e oceanul si cate poti sa intalnesti in el. O adevarata lume multicolora se asterea in fata ochilor mei si totul era mai mult decat perferct ... am ajuns la facultate ... am parasit rozul de mult copilaresc si am intrat in abisul albastrul al unei lumi pline de tentatii ... si oferte care de care mai imbietoare.

Totul iti insipra incredere si siguranta ... totul pare sa fie perfect ... ce altceva mai vrei ... ai gustat doar o mica parte din oceanul mai mult decat incapator in care tocmai ai intrat . Parcat totul si toti iti spun bine ai venit totul o sa fie perfect :)

Timpul trecea si in timp ce inaintam parca albastrul translucid incepea sa prinda o culoare putin mai cenusie , dar auzeam din stanga si din dreapta ... "frate e doar ceva trecator, o mica furtuna de nisisp si totul o sa revina la normal."

Increzator si incurajat de cei din jurul meu care erau si altii incurajati de altii la randul lor si tot asa am continuat explorarea acestui minunat ocean in care ma nascusem si urma sa il strabat in lung si lat, doar ca pe zi ce treceam am inceput sa realizez ca apa devenea din ce in ce mai cenusie, si cu o mare stupoare am descoperit ca oceanul pe care il credeam infinit are o margine ... "aaa, nici o probelema o margine doar????" doar ca mai apare inca una si apoi inca una si in final si ultima.

Opsssssss ...... "o fi doar un vis urat ... in cateva ore o sa ma trezesc si totul o sa fie ok!", doar ca orele trecereau in zbor si visul nu se mai termina, normal petru ca era realitatea in care traiam ... era acvariul in care traiam.

Putin surprins si frustrat am acceptat cu greu ideea ca traiesc defapt intr-un acvariu si nu in oceanul pe care visam sa il strabat in lung si lat, dar totusi nici un acvariu mare nu e chiar asa de rau ... e pace ... nu sunt amenintari ... e hai ca nu e rau deloc incepeam sa ma incurajez singur.

Doar ca again oppppssssssssss EROARE .... acvariul are pesti mult mai mari, care nu sunt atat de prietenosi, care au dinti ascutiti, de care trebuie sa te feresti si uneori sa ii infrunti. Asa ca incet dar sigur din marele explorator am inceput sa ma transform in micul luptator pentru supravieturie .... fugind de pestii foare mari si tinand cu greu piept celor nu cu mult mai mari ca mine, doar ca din pacate am devenit un peste putin mai mare decat altii care la randul lor se temeau de mine si fugeam de mine.

Abia atunci intrebarile incepeau sa vina una dupa alta dret la tinta prin mintea mea bulversata ... oare chiar exista acel ocean la care visam de cand ne nastem si cu care crestem in gand ? ... de unde acest loc atat de perfect si minunat atat de bine conturat la noi in minte si gand? cand noi defapt traim in acvariul infect al uneri vietii in care cei mari ii devoreaza pe cei mici.

Mai mult ca sigur atunci cand am venit in acest acvariu al vietii am fost smulsi cu brutalitate din oceanul in care eram fericiti, dar acvariul in care tocmai ce te-ai trezit iti ofera doza zilnica de iluzii si tentatii ca sa uiti locul perfect, pentru ca mai apoi sa te poata inneca cu apa poluata si frica care iti mancanca oasele.

Cel putin pentru o secunda in fiecare zi vreau sa cred ca sunt intr-un oceam alaturi de sotia mea si ca o sa il exploram in lung si lat ... fratilor oceanul nu reprezinta vilele luxoase, masini de top , bani , bautura si faima, aceastea sunt doar iluzile si tentatile acvariului... adevaratul ocean este dragostea, iubirea , pacea si viata linistita traita in familiile noastre ale fiecaruia.

PUTEM FIECARE DIN NOI SA FACEM DIN CASA NOASTRA DIN ACVARIUL VIETII UN MIC OCEAN LA CARE AVEM DREPTUL DE A VISA :)

Unde esti Nemo tata??????? te afli in acvariul aglomerat si poluat al vietii sau te-ai refugiat in oceanul casuteti tale????

Nemo sunt eu, Nemo esti tu, Nemo este fiecare din noi ....

just ... BACK

Uitandu-ma nostalig peste acest blog al meu ... care sincer sa fiu l-am inceput dorind sa imi descarc si eu nervii si gandurile undeva, am gasit o postare din 2009 in care imi propuneam ca in acel an sa fac urmatorele:

1.Sa ma apropii mai mult de D-zeu, sa ma rog si citesc Biblia mai mult

2.Sa las trecutul in urma si sa privesc increzator spre viitor

3.Sa imi cumpar 10 carti si sa citesc tot atatea

4.Sa ma indragostesc cu adevarat, si sa pretuiesc persoana de care ma indragostesc

5.Sa merg intr-un loc nou in care nu am mai fost niciodata

6.Sa scriu sapatamanal pe blog

7.Sa le spun a lor mei mai mult ca ii iubesc

8.Sa imi fac prieteni noi :D

9.Sa imi cumpar un laptop nou

10.Sa fac cat mai multe persoane fericite

11.SA CAUT PERFECTIUNEA SI SA INCERC SA O ATING :D

Wow frate cam multe imi doream pe atunci, dar acum la mijloc de 2010 sa vedem cate am realizat din cele 11 in acel mirifi 2009 :))

1. Din pacate nu am citit Biblia pe atat de mult pe cat imi doream ... pot sa zic sincer ca am lasat-o cam moale si asta nu e bine deloc.

2. Sa las trecut in spate si sa privesc spre viitor - acest lucru nu l-a reusit si nu o sa il reusesc vreodata, deoarece trecut si prezentul fac parte din viata mea, da uneori ma mai bantuie trecutul, dar am invatat sa nu il las sa preia controlul, sa zic "a fost a trecut, am invatat multe si tot ce a fost a meritat"

3.Sa imi cumpar 10 carti si sa citesc tot atatea; Busted - de cumparat mi-am cumparat cele 10 carti, dar am citit doar 2 anul trecut spre rusinea mea :(, sper sa pot sa recuperez anul acesta desi ma cam indoiesc :)) nu prea ma timp :((

4.Sa ma indragostesc cu adevarat, si sa pretuiesc persoana de care ma indragostesc; well anul acesta in toamna ma casatoresc, asa ca eu zic ca se poate trage din aceasta fraza concluzia daca mi-am indeplinit acest punct sau nu :)

5.Sa merg intr-un loc nou in care nu am mai fost niciodata - trip to America (pana anul trecut acesta era visul meu sa pot sa ajung acolo macar odata in viata, asa ca DONE :D )

6.Sa scriu sapatamanal pe blog; ups ... "pauze lungi si dese cheia marilor succese" :)) scuze pentru cei care imi citeau blogul sau mi-l mai citesc ... momente de proasta insiratie in care am fugit pana si de locul in care imi gaseam refugiul

7.Sa le spun a lor mei mai mult ca ii iubesc; done sper ca totul sa fie ok - sensitive spot - ceva prob in familie sper sa nu iasa urat :((, nu depinde de mine din pacate

8.Sa imi fac prieteni noi :D - am pierdut pe drum cativa prieteni buni , dar am o multime de amici noi- prietenii adevarati se gasesc din ce in ce mai rar (pentru cei care imi cititi blogul si aveti prieteni adev- incercati sa ii tineti aproape pt ca sunt fff valorosi)

9.Sa imi cumpar un laptop nou - criza m-a lovit din plin asa ca mi-am luat unul second dar care merge destul de ok - o sa blogaresc mai mult cu el prin preajma :)

10.Sa fac cat mai multe persoane fericite - wow greu de zis ce am facut aici, cel putin o pers stiu ca am facut-o fericita pe logodnica mea cad am cerut-o de sotie, restul decizie grea, o sa ii las pe altii sa decida

11.SA CAUT PERFECTIUNEA SI SA INCERC SA O ATING :D - de ani de zile am cautat perfectiunea si abia acum am relizat ca era "la o intindere de mana de mine" si o puteam atinge oricand. Adevarata perfectiune este de a ne accepta pe noi insine cu defectele si calitatile noastre, sa invatam sa tram cu noi insine. Nu suntem cine spun altii ca suntem, ci suntem cine credem noi ca suntem.

Is good to be back ... see you soon :)