Bun venit in acvariul vietii mele :)
Ciudat ... dar totusi adevarat ... m-am nascut intr-un ocean care credeam ca nu are limite, dar abia mai tarziu am inceput sa descopar marginile delimitatorii ale acvariului in care urma sa imi traiesc restul vietii. Aveam o lume intreaga de explorat si vizitat, aveam vise mari ca o sa strabat oceanul in lung si lat cand inca eram in cuibusorul parintesc si totul parea simpul si usor.
Vise mari, ganduri marete si dorinte gigantice pe acea vreme cand eram mic imi colorau ziua si mai apoi noaptea inainte de culcare ... vise in care totul era roz si plin de libertate in care toti traiau in mod egal si nu le lipsea nimik ... ce mai frate ... totul era perferct.
Totusi pe timp ce trecea rozul visator incepea sa prinda o nuanta albastruie al unui visator cu ganduri mult mai marete, un albastru motivant ce te indemna sa mergi putin mai departe de cuibusorul in care ai crescut si sa incepi sa vezi cat de albastu e oceanul si cate poti sa intalnesti in el. O adevarata lume multicolora se asterea in fata ochilor mei si totul era mai mult decat perferct ... am ajuns la facultate ... am parasit rozul de mult copilaresc si am intrat in abisul albastrul al unei lumi pline de tentatii ... si oferte care de care mai imbietoare.
Totul iti insipra incredere si siguranta ... totul pare sa fie perfect ... ce altceva mai vrei ... ai gustat doar o mica parte din oceanul mai mult decat incapator in care tocmai ai intrat . Parcat totul si toti iti spun bine ai venit totul o sa fie perfect :)
Timpul trecea si in timp ce inaintam parca albastrul translucid incepea sa prinda o culoare putin mai cenusie , dar auzeam din stanga si din dreapta ... "frate e doar ceva trecator, o mica furtuna de nisisp si totul o sa revina la normal."
Increzator si incurajat de cei din jurul meu care erau si altii incurajati de altii la randul lor si tot asa am continuat explorarea acestui minunat ocean in care ma nascusem si urma sa il strabat in lung si lat, doar ca pe zi ce treceam am inceput sa realizez ca apa devenea din ce in ce mai cenusie, si cu o mare stupoare am descoperit ca oceanul pe care il credeam infinit are o margine ... "aaa, nici o probelema o margine doar????" doar ca mai apare inca una si apoi inca una si in final si ultima.
Opsssssss ...... "o fi doar un vis urat ... in cateva ore o sa ma trezesc si totul o sa fie ok!", doar ca orele trecereau in zbor si visul nu se mai termina, normal petru ca era realitatea in care traiam ... era acvariul in care traiam.
Putin surprins si frustrat am acceptat cu greu ideea ca traiesc defapt intr-un acvariu si nu in oceanul pe care visam sa il strabat in lung si lat, dar totusi nici un acvariu mare nu e chiar asa de rau ... e pace ... nu sunt amenintari ... e hai ca nu e rau deloc incepeam sa ma incurajez singur.
Doar ca again oppppssssssssss EROARE .... acvariul are pesti mult mai mari, care nu sunt atat de prietenosi, care au dinti ascutiti, de care trebuie sa te feresti si uneori sa ii infrunti. Asa ca incet dar sigur din marele explorator am inceput sa ma transform in micul luptator pentru supravieturie .... fugind de pestii foare mari si tinand cu greu piept celor nu cu mult mai mari ca mine, doar ca din pacate am devenit un peste putin mai mare decat altii care la randul lor se temeau de mine si fugeam de mine.
Abia atunci intrebarile incepeau sa vina una dupa alta dret la tinta prin mintea mea bulversata ... oare chiar exista acel ocean la care visam de cand ne nastem si cu care crestem in gand ? ... de unde acest loc atat de perfect si minunat atat de bine conturat la noi in minte si gand? cand noi defapt traim in acvariul infect al uneri vietii in care cei mari ii devoreaza pe cei mici.
Mai mult ca sigur atunci cand am venit in acest acvariu al vietii am fost smulsi cu brutalitate din oceanul in care eram fericiti, dar acvariul in care tocmai ce te-ai trezit iti ofera doza zilnica de iluzii si tentatii ca sa uiti locul perfect, pentru ca mai apoi sa te poata inneca cu apa poluata si frica care iti mancanca oasele.
Cel putin pentru o secunda in fiecare zi vreau sa cred ca sunt intr-un oceam alaturi de sotia mea si ca o sa il exploram in lung si lat ... fratilor oceanul nu reprezinta vilele luxoase, masini de top , bani , bautura si faima, aceastea sunt doar iluzile si tentatile acvariului... adevaratul ocean este dragostea, iubirea , pacea si viata linistita traita in familiile noastre ale fiecaruia.
PUTEM FIECARE DIN NOI SA FACEM DIN CASA NOASTRA DIN ACVARIUL VIETII UN MIC OCEAN LA CARE AVEM DREPTUL DE A VISA :)
Unde esti Nemo tata??????? te afli in acvariul aglomerat si poluat al vietii sau te-ai refugiat in oceanul casuteti tale????
Nemo sunt eu, Nemo esti tu, Nemo este fiecare din noi ....
Un comentariu:
Doamne, cat este de adevarat. Sincer, uneori imi place sa imi petrec timpul cu niste minunatii de copilasi si sa le privesc puritatea din privire si dorinta arzatoare de viata, inocenta cu care se bucura de fiecare moment al vietii. Si stau si ma gandesc ca o data, de mult, departe de acest prezent am fost si eu asa ... priveam viata ca un regat in care eu eram printesa si imi asteptam printul si totul va fi minunat, insa viata vine si te trezeste la realitate si fiecare palma care ti-o da parca iti rapeste din acel suras inocent.
Aceasta este lumea in care traim ... un acvariu plin cu rechini gata gata sa te inghita si te trezesti mic, singur, fara nici un sprijin si plangi dupa momentele in care visai la acea viata roz din acel regat cu printi si printese.
Trimiteți un comentariu